Tamoeta's 360

… thoughts from past …

Pentru voi, educatori ce sunteti!

… stiu ca o sa va placa:

“ADOPTAREA, LA 1 DECEMBRIE 2007, A PACTULUI POLITIC ASUPRA EDUCATIEI IN ROMANIA”

Sa educam bine!

November 1, 2007 Posted by | Uncategorized | Leave a comment

Entry for October 26, 2007

Ca am facut o pauza mai lunga pe aceasta pagina plina de amintiri si povestioare interesante, nu inseamna ca nu am mai scris. Ey bine de ceva timp m-am mutat: m-am mutat la propriu si in multe locuri. Cu bloguletul m-am mutat pe Blogspot, iar pe mine m-am luat si m-am mutat intr-un alt loc pe acest glob… nu departe de cel unde ma aflam pana acum, dar destul de departe ca sa enjoy student life :). Acum sunt in Kassel, la cateva sute de km de Cluj, un orasel si centru universitar din Germania. Aici fac master, ca doar nu m-oi muta numa asa. Fac un master care-mi place la nebunie: International Master Programme in Higher Education.
Multa lume intreaba ce e asta, ce ies de aici si ce ma fac pe urma?! Ey bine, o sa vina raspunsurile, unul cate unul, dar va recomand ca primele impresii sa le cititi aici, cum e sa fi din nou Boboc si cum sunt tratati cetatenii romano-europeni.

Poze?

October 26, 2007 Posted by | Uncategorized | Leave a comment

Fear is NOT an option…


Fear is NOT an option and you have to be honest with yourself.

Am gasit cuvintele astea vizitand blogurile prietenilor mei si a prietenilor prietenilor mei (e un obicei “la cafea”, printre citit presa si alte cele). Zicea acea blogaritza, Emi, ca i se pare ciudat “cum niste cuvinte dau sens dintr-o data vietii tale!

Eu cred ca le gasesti la momentul potrivit… eu nu am vizitat acest profil, al lui Emi, niciodata, doar acum. Si da, se potriveste cu ceea ce mi se intampla acum, cu ceea ce traiesc acum… Nu m-as fi gandit la frica, dar e bine cand cineva iti confirma acest lucru.

Dar nu mi-e frica. Nu mi-a fost frica niciodata, de nimeni si de nimic … hai sa nu exagerez… mi-a fost frica de intuneric si de un nene… carui copil nu i se intampla asta. Evident ca ma agit, ma gandesc, ma intristez sau sunt dezamagita… dar frica, neee!

Cred cat se poate de mult in asta si urasc sa mi se spuna sa stau cuminte („Ce inseamna sa fiu cuminte?”)… asta nu inseamna ca merg ca magaru’-n ceata, ca aici intervine partea a doua „you have to be honest with yourself”. Spunea Emi ca ea ar completa cu „and the others”, insa eu cred ca daca esti onest cu tine insuti, vei fi si in relatie cu ceilalti!

Ei bine, dragilor…

Sa fiti curajosi!

August 18, 2007 Posted by | Uncategorized | 2 Comments

si acum?

Parca ar fi prima data cand ma intreb asta… cred ca asa ne place noua, oamenilor, sa ne vaitam, sa formulam intrebari retorice… cum am ajuns intr-un moment de decizie, intervine nesiguranta, gandurile rele si gandurile bune, impletindu-se si off ce greu ne este!

Da, sigur! Ce-i asa greu sa spui nu? Ohohooo, aici as prefera sa am de fiecare data o singura cale… iti dai seama, ar spulbera toate gandurile inutile… de ce inutile? Pentru ca la un moment dat tot te hotarasti pentru una dintre optiuni si nu mai poti da inapoi si te gandesti… ce rost a avut sa ma gandesc atat? Puteam sa zic de la inceput ca vreau asta! Ey na, si ce viata linistita as fi avut… putin adrenalina trebuie

Am ales imaginea asta vesela pentru ca in ultimul timp m-am gandit mult la gradinita mea, la care dupa planurile mele de acum cativa anisori, ar trebui sa ma intorc! Ce frumos e cand viata o ia pe un curs, lin, fara sa-ti dai seama ca au intervenit schimbari mari, doar te-ai trezit aici si de aici mergi mai departe. O sa ma intorc la gradinita, dar nu acum, ci atunci cand TuThor va avea gradinita proprie! Mai vorbim…

Iarasi un moment de cumpana, iarasi decizii peste decizii, alegeri, renuntari, alte sanse, alta viata… asta urmeaza, asta traiesc acum… Imi amintesc de vorba unui prieten… stii povestea cu Alice in tara minunilor… bla bla! zice ea, Alice, ca daca nu stii unde vrei sa ajungi poti alege orice drum! Poate avea dreptate, poate nu! Oricum, un profesor mi-a zis de curand ca nu conteaza ce drum aleg, oricare ma duce acolo unde vreau sa ajung! Nu se prea intelege Alice cu d-l profesor…

Ne vedem in Kassel!
Seid gegruesst!

August 13, 2007 Posted by | Uncategorized | 5 Comments

“Ce inseamna sa fiu cuminte?”

Cand eram copii auzeam des sintagma „Sa fii cuminte!“… ma gandesc eu…oare copii de unde stiu ce inseamna sa fii cuminte? Sa nu tragi vasele jos din dulap, sa nu murdaresti pe jos cand mananci, sa nu fugi prea des prin aparatament ca faci galagie si cate si mai cate in directia asta… pe scurt: ai putea sa stai si tu intr-un loc si sa nu mai faci nimic, sa nu mai zici nimic … nimic din ce-ti trece tie prin cap, ai putea insa sa faci ce-ti spun eu… si atunci te voi lauda, ca esti tare cuminte!

Ai putea sa fi cuminte si cand esti mai mare si sa te multumesti cu ceea ce primesti, sa nu te mai compiorti de parca ai stii si tu ceva sau, doamne feri, sa fi nemultumit! Oricum nu intereseaza pe nimeni si daca atata lume e multumita, cum de tu nu esti?… daca vi se pare ca nu gasiti firul rosu, va spun ca e continuarea blogului dinainte.

Sarind peste detaliile picante voi trece direct la concluziile pe care le-am tras eu:

  • Nici o functie nu-ti permite sau nu te limiteaza sa vorbesti;
  • In tot ceea ce faci e indicat sa fii cat mai obiectiv, impartial si sa nu incerci sa faci sa fie bine pentru toata lumea, pentru ca mereu se va trezi cineva dinafara acelei lumi, care sa intinda gatul din multime;

Sa fiti… corecti? (Ce inseamna sa fiu corect?)

July 18, 2007 Posted by | Uncategorized | 3 Comments

Licentiat in Romania


Acesta trebuia sa fie un blog, care sa exprime mandrie, veselie, energie, sa vorbim de viitor, de schimbarile din educatie, dar o sa vorbesc despre modalitatile de evaluare, practicate la proba scrisa a examenului de licenta, despre lipsa de profesionalitate demonstrata de oameni care ar trebui sa stie sa faca acest lucru cel mai bine si mai corect: sa evalueze.

Oricum pare, la noi la licenta, nu a existat barem de corectare, cea mai mica nota e 8, iar notele intre 9 si 10 acopera cam 75% dintre absolventi. Zic eu ca nu a existat, pentru ca nu era afisat, iar in momentul in care l-am solicitat, unul dintre membrii comisiei de licenta se fastacea, explicandu-mi ca lucrarea mea a fost mult mai slaba decat a nu stiu cui (care avea 10), iar a colegei care a luat 8, era mult mai slaba decat a mea si mai mult decat atat, ea merita “muult mai putin”, doar ca i-a dat 8 pentru ca o cunostea…asta facand parte din “colturile cu numele se deschid dupa acordarea notei” (yeah, right, i-a recunoscut scrisul!)

Ar spune lumea…pai de ce nu faci contestatie… Da, as face, dar pe ce baza sa fac contestatie ? Eu stiu ca am scris mai bine decat reflecta nota, insa nu contest nota, daca cineva imi poate spune ce mai trebuia sa scriu de 1 punct jumătate… dar nici macar nu pot sa vad undeva ce trebuia sa scriu, ca pe urma sa merg sa depun contestatie in cunostinta de cauza… sa fim seriosi, ca nu iesi calutz din facultate.

Acelasi membru din comisie insista totusi sa facem contestatie in ideea ca vor exista alti doi profesori examinatori, dupa care tot acesta spune : «dar ce cred ele, voi merge eu acolo cand se recorecteaza lucrarile si voi arata comisiei cum trebuie sa arate o lucrare de 10». Suntem la piata sau intr-o institutie de invatamant superior? Nici macar benchmarking nu se poate numi asta, pentru ca inclusiv la BM exista un etalon bine stabilit in functie de cele mai bune practici existente pe piata. Unde ramane dragul de el, principiul 5, care spune ca luam in considerare particularitatile individuale ale studentului in activitatea didactica? Unde ramane propriul traseu de invatare? Unde ramane viziunea studentului? Unde ramane ceea ce am invatat dincolo de facultate? Unde ramane ceea ce a inteles studentul si nu ce a tocit din carti? Si unde ramane respectul fata de munca studentului? Probabil unii dintre ei nu au auzit de asa ceva si asta provoaca dezamagire mare, tristete si un sentiment de respingere fata de tot ce am indragit pana acum aici… si mai mult, acestia sunt profesori care ar trebuie sa fie un exemplu pentru toti ceilalti profesori, ei sunt cei care pot sa formeze alti profesori, vor sa fie experti in educatie… probabil sunt experti in educatie, adr nu au invatat sa arate asta, nu toti…

July 6, 2007 Posted by | Uncategorized | 8 Comments

M-a facut mama instigator


Daca derulezi putin inapoi prin blogurile mele mai gaseste cate ceva despre activitatea mea de instigator Bologna, activitate care se continua, se continua si iarasi se continua…e ca un drog, e ca un virus… nu-mi da pace…

Ei bine, de data asta a fost altfel. Am fost mai putin participant si beneficiar ai proiectului si mai mult facilitator, sa zic asa. Saptamana trecuta am organizat la Cluj impreuna cu Irina si Virgil, trainingul pentru studenti specialisti in Procesul Bologna, training care se adresa tutror studentilor universitatilor clujene. Ca atare au participat studenti de la diferite facultati din UBB, dar si de la UMF si UTCN. Invitatii nostrii au fost tare interesanti, au venit Vlady si Traian de la Bucuresti, ca si coordonatori nationali ai proiectului, ca si studenti specialisti in PB, d-na Stanciulescu de la Facultatea de Sociologie si d-na Bernat de la Catedra de Pedagogie in calitate de profesori Bologna si au discutat cu noi, in stiluri diferite, modalitatea de proiectare a cursurilor, acordarea creditelor, stabilirea obiectivelor/ a competentelor si a activitatilor, strategiile de evaluare si de asemenea ne-a onorat cu prezenta d-l Mircea Miclea, o experienta noua si deosebit de interesanta in viata noastra de instigatori.

In urma trainingului s-a format o noua echipa Bologna Instigators la Cluj, adaugandu-se 11 Baby Instigators, entuziasti, motivati si care din prima zi de training stiau cum vor continua, au planuri, au idei si au vointa.

Am mai avut noi o initiativa acum cateva luni, cand am tinut o prezentare studentilor de la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din UBB despre ce este PB, putin din culisele UBB si despre comunitatea BI, insa acum a fost cu totul deosebita experienta. Sa-i fi vazut cum lucrau impreuna, cum stateam 9 ore pe zi fara sa ne dam seama cum trece timpul. Ne-am informat, am analizat, am proiectat activitati si nu ne puneam problema sa lasam ceva pe a doua zi. Acuma deja planuim urmatoarea intalnire ca sa proiectam proiecte, cum a spus Dan, pentru bobceii care vin din toamna. Incet incet vom ajunge la acea masa critica de care vorbeam cu d-l prorector Serban Agachi la dezbaterea de a doua zi.

NOI schimbam educatia in Romania !!

May 27, 2007 Posted by | Uncategorized | 3 Comments

Tagged??

6 chestii ciudate despre mine? De fapt nu’s ciudate, ca lumea zice despre mine ca-s normala, dar is ciudate in comparatie cu … in comparatie cu tine !

No, deci sa incepem :

  1. Merg cu floarea la spital (la urgenta) la 10 seara. (si o mai iau si pe Angy cu mine)
  2. Dau nume animalelor pe care urmeaza sa le pap cand sunt mari (vezi Ghita, Geta, Valentin, Florentin, Valentina si Ghiocel )
  3. O sa devin membru intr-o organizatie care nu face nimic (inca una? )
  4. Am terminat sesiunea cu 10 (numa asta, nu va ganditi asa departe )
  5. Sunt Gianki Şpam (Andi stie )
  6. Cand ma inţeapa o albina in ochi ma umflu si ma fac ca un extraterestru (dar nu s-a mai intamplat de cand eram in clasa a 4-a)
  7. Cand am fost mica am muscat dintr-un melc (aveti grija sa nu va varsati cafeaua )

Cand incepi sa vorbesti despre tine, nu te mai poti opri no uite io am 7

Hai mai scrieti si voi! Ce ziceti Cornelia, Iusti, Vlad, Daciana, Angy, Anca si Iulian? (asa, sa fie tot 7)

February 25, 2007 Posted by | Uncategorized | 10 Comments

Micul Felix

A fost un an si jumatate “MICUL FELIX”

Sper sa-i mearga bine acolo unde e acum, sa primeasca de fiecare data de sarbatori zgarda noua, sa gaseasca o Peggy, care sa fie cel putin atat de intelegtoare ca Peggy a noastra, sa gaseasca animale cu care sa se imprieteneasca la fel ca si cu Geta, Ghita, mieii, iepurii si mai ales gaini pe care sa le fugareasca prin curte, sa gaseasca niste stapani intelegatori chiar daca mananca schnitzelele de pe masa sau ultimul cas din camara, chiar daca sare si murdareste pe toata lumea… pentru ca e Felix si el se bucura cand e intre oameni si oamenii sa se bucure cand il au pe el.

Cand te uiti la poza asta, te intrebi, ce-o avea fata asta? Ey bine, A disparut Felix!

E nascut pe 19 iunie 2005, eu l-am primit cand avea o luna, era mititel, se pierdea in curtea mare cu iarba prea inalta pentru piciorusele lui. Dormea mult, ca un copil, se trezea sa-si bea lapticu si se mai uita din cand in cand la noi. A crescut, i-au iesit dintisorii, a inceput sa roada, sa muste, sa prinda, sa traga, sa rupa, sa se rasfetze, … era adorabil. A crescut mai mult si mai mult si a ajuns sa fie aproape cat mine. Era ascultator si totusi era rau… avea un glas puternic de-ti era frica sa te apropii de poarta. Nu intra nimeni in curte, nici macar ziarul ca-l facea ferfelitza.

Vineri dimineatza nu mai era. A disparut …noaptea. Am crezut ca vine inapoi, ca are fazele lui de catel tinar care umbla hai hui prin lumea lui, dar nu a mai venit. Aud fel si fel de variante de la vecini, ca ar fi fost furat, ca ar fi fost vandut, ca deh, un caine ca asta costa mult… . Cui ii trebuie cainele meu? Si ce motiv ai sa iei cainele cuiva, care apartine cuiva? Chiar numai pentru bani?

Uof

February 18, 2007 Posted by | Uncategorized | 7 Comments

MERCI

Hai sa fiu si eu in ton cu ziua de azi, daca tot e peste tot plin de inimioare, ciocolatele, floricele, la televizor se vorbeste numai de Valentines Day, la radio, pe strada, in magazine … si pe de alta parte spun multi: de ce numai azi? Ei bine eu am primit mai demult florile, si sunt frumoase, si m-am bucurat de ele si ciocolatele si cercei, si margele si am fost la „shopping, draga”, na!!! Si nu era Valentines Day

Am primit azi o groaza de urari, poezioare, ganduri bune, sa iubim, sa fim iubiti (parca am putea noi determina asta), pentru actualele iubiri, pentru viitoarele iubiri, pentru femei, pentru barbati, care mai de care se lauda in zile ca astea! Ei bine…io ce am dat? Bine…. tuturor care ma iubesc, un MERCI, … se potriveste, nu? Baloane imaginare si inimioare peste tot

Iar pentru cei care au reusit sa invete intre timp urmatoarele 150 de cuvinte, un mic cantecel:

Großstadtlichter, Lärm, Gelächter, mittendrin und nicht dabei… Geld verdienen, amüsieren, wieder nur ein Frühstücksei. Regen weint an Fensterscheiben. Herz – Irrgarten ohne Licht, findet keinen Platz zum Bleiben, denn es gibt dich einfach nicht. Und plötzlich bist du da.

Du bist der hellste Punkt an meinem Horizont! Du bist der Farbenklecks in meinem „grau-in-grau“! Du bist das Hänschenklein in meinem Kinderlied! Merci, dass es dich gibt!

Du bist das Rettungsboot auf meinem Ozean! Du bist der Wirbelsturm in meinem Wasserglas! Du bist in meiner Winterzeit der Sonnenstrahl! Merci, dass es dich gibt!

Du bist die Wasserflut für meinen Wüstensand! Du bist der Fels, der in meiner Brandung steht! Du bist in meinem Lieblingslied die Melodie! Merci, dass es dich gibt!

Du hast die Wärme, meine Eiszeit aufzutaun! Du hast die Stärke, meiner Schwäche zu vertraun! Du hast die Tiefe, die mich in die Höhe zieht! Merci, dass es dich gibt!

February 14, 2007 Posted by | Uncategorized | 2 Comments